Minari, realitatea din spatele visului

In ianuarie 2020, filmul Minari a iesit marele invingator in cadrul festivalului de la Sundance, primind marele premiu al juriului si premiul publicului.

In mare parte autobiograpfic, Minari isi vede cineastul revizitand un moment cheie din copilaria sa: cel in care tatal sau decide sa se reinventeze ca si cultivator, la inceputul anului 1980.
Synopsis: o familie americana de origine sud-coreeana se instaleaza in Arkansas unde tatal de familie vrea sa devina fermier. Baiatul familiei va trebui sa se obisnuiasca cu aceasta noua viata si cu prezenta unei bunici coreene pe care nu a cunoscut-o pana acum. Tatal vrea cu orice pret sa devina fermier si munceste din greu pentru a obtine un teren fertil. Restul familiei trebuie sa se obisnuiasca cu noul stil de viata, un lucru care se dovedeste destul de usor in cele din urma. Insa fiul se va obisnui destul de greu cu bunica sa. In paralel, familia va fi nevoita sa se integreze si sa lupte cu rasismul si prejudecatile.

Minari vorbeste despre experienta migratorie a unei familii sud-coreene. Din primele momente, simtim ca acest film ne va face bine. Dincolo de latura insorita si magnifica a peisajelor din Arkansas, aceasta poveste esta una impresionanta, plina de scene in care simtim nevoia sa strangem puternic in brate personajele principale. Chung ne ofera aici o magnifica poveste de familie.

Minari este magnific, somptuos, splendid. Minari este genul de film de care avem nevoie in perioada aceasta dificila in care avem nevoie de speranta. Atunci cand Jacob le spune celorlalti ca vrea sa faca o gradina imensa pe terenul din spatele casei, lucrurile incep sa se aseze incetul cu incetul. Jacob vrea sa ofere familiei toate mijloacele pentru a merge mai departe. Dincolo de drointa de a avea propria sa reusita americana, aceasta familie va avea parte de o multime de bulversari. Ne atasam rapid de aceasta familie.

Lasă un răspuns